DEVELOPING SPEED ENDURANCE THROUGH THE USE OF SMALL-SIDED FOOTBALL GAMES TO 16-18-YEAR-OLD JUNIORS

Abstract

Introduction. Training with small-sided games has proven to be effective in the training of football players. Objectives. The aim of this study was to analyze the effect of the participation of 16-18-year-olds in a small-sided football games program on speed-resistance (SE). Methods. The subjects of this study were 34 16-18-year-old sportsmen divided into two equal groups: Experiment group (EG) and control group (CG). Both groups participated in 18 workouts for 6 weeks – EG in a small-sided game content training program; CG in a training program structured on classic methods. The following equipment has been used: Hossand GT.a – to measure HRmax – and the WittyGate Microgate2. Subjects performed the YYIRTL1 and the 7x34.2 field test. The data collected was processed with the SPSS program, variant 23. Results. In the field test 7x34.2 there were no significant differences in the initial testing (IT) of the two groups, but in the final testing (FT) the differences were significant. The difference between the best time (BT) scores averages in the two groups was significant at FT (Mann-Whitney U = 39.5, N1 = 17, N2 = 17, two-tailed p = 0.000) and for the fatigue index averages (FI, U = 66.5, N1 = 17, N2 = 17, two-tailed p=0.007). Conclusions. The study revealed that through the application of a 6-week time program, in which small-sided football games were used, speed endurance developed. REZUMAT. Dezvoltarea rezistenței în regim de viteză prin utilizarea jocurilor de fotbal pe teren redus la juniorii de 16-18 ani. Introducere. Antrenamentele cu jocuri pe teren redus s-au dovedit a fi eficiente în pregătirea fotbaliștilor. Obiectiv. Scopul acestui studiu a fost de a analiza efectul participării unor copii de 16-18 ani la un program de jocuri de fotbal pe teren redus asupra rezistenței în regim de viteză (RRV). Metode. Subiecții acestui studiu au fost 34 de sportivi de 16-18 ani împărțiți în două grupe egale: grupa experiment (GE) și grupa control (GC). Ambele grupe au participat la 18 antrenamente, timp de 6 săptămâni – GE la un program de antrenamente cu conținut de joc pe teren redus; GC la un program de pregătire structurat pe metode clasice. S-au folosit următoarele echipamente: Hossand Gt.a – pentru a măsura FCmax – și sistemul WittyGate Microgate2. Subiecții au efectuat testele YYIRTL1 și testul de teren 7x34,2. Datele colectate au fost prelucrate cu programul SPSS, varianta 23. Rezultate. La testul de teren 7x34,2 nu au fost diferențe semnificative la testarea inițială (TI) la cele două grupe, dar la testarea finală (TF) diferențele au fost semnificative. Diferența dintre mediile scorurilor celui mai bun timp (BT) la cele două grupe a fost semnificativă la TF (Mann-Whitney U = 39,5, N1 = 17, N2 = 17, two tailed p = 0,000) și pentru mediile indicelui de oboseală (FI, U = 66,5, N1 = 17, N2 = 17, two tailed p=0,007). Concluzii. Studiul efectuat a scos în evidență că prin aplicarea unui program periodizat de 6 săptămâni, în care s-au utilizat jocuri de fotbal pe teren redus, s-a dezvoltat rezistența în regim de viteză. Cuvinte cheie: jocuri pe teren redus, rezistența în regim de viteză, fotbal, juniori 16-18 ani.

Keywords

• small sided games, speed endurance, football, 16-18 years juniors.