Studia Universitatis Moldaviae: Stiinte Sociale (Sep 2020)
ACȚIUNEA ȘI INACȚIUNEA CA FORME ALE FAPTEI PREJUDICIABILE PREVĂZUTE LA art. 146 DIN CODUL PENAL
Abstract
Oricare acțiune de lipsire ilegală de viață a unei alte persoane, posibilă în condițiile aflării făptuitorului în stare de afect, poate exprima conținutul faptei prejudiciabile prevăzute la art.146 din Codul penal al Republicii Moldova. Important este ca o astfel de acțiune să demonstreze spontaneitate și să nu presupună crearea prealabilă de condiții pentru lipsirea ilegală de viață a victimei. Infracțiunea prevăzută la art.146 CP RM poate fi comisă pe calea inacțiunii. În cazul omorului în stare de afect comis prin inacțiune, obligația făptuitorului de a menține viața victimei este stabiliă de un act normativ extrapenal, care fie constituie lege, fie dezvoltă o lege, fără a crea reglementări de sine stătătoare. Criteriul de delimitare a infracțiunii prevăzute la art.146 CP RM de infracțiunile prevăzute la art.162 sau 163 din CP RM este următorul: în situaţia omorului săvârșit în stare de afect, făptuitorul doreşte sau admite moartea victimei; în cazul neacordării de ajutor unui bolnav sau al lăsării în primejdie, făptuitorul dorește producerea pericolului morții. În cazul infracțiunilor prevăzute la art.162 sau 163 CP RM, față de moartea victimei făptuitorul poate manifesta exclusiv imprudență. Dispozițiile extrapenale pot doar contribui la interpretarea art.146 CP RM, însă nu pot stabili temeiul juridic al răspunderii penale pentru neexecutarea de către făptuitor a obligației de a menține victima în viață. ACTION AND INACTION AS FORMS OF THE PREJUDICIAL ACT SET FORTH IN art. 146 OF THE PENAL CODEAny action of unlawful deprivation of life of another person, possible under the condition of the perpetrator being in the heat of passion, can express the content of the prejudicial act set forth in art.146 of the Penal Code of the Republic of Moldova. It is important that such an action demonstrates spontaneity and does not presuppose the creation of conditions for the illegal deprivation of life of the victim. The crime set forth in art.146 PC RM can be committed by inaction. In the case of murder in the heat of passion committed by inaction, the perpetrator's obligation to maintain the life of the victim is established by an extra-penal normative act, which either constitutes a law or develops a law, without creating regulations on its own. The criterion of delimitation between the crime set forth in art.146 PC RM and the crimes set forth in art.162 or 163 PC RM is the following: in the case of murder in the heat of passion, the perpetrator wishes or admits the death of the victim; in the case of withholding help from a sick person or abandonment in danger, the perpetrator wishes to produce the danger of death. In the case of the crimes set forth in art.162 or 163 PC RM, regarding the death of the victim, the perpetrator can only express imprudence. The extra-penal provisions can only contribute to the interpretation of art.146 PC RM, but cannot establish the legal basis of the criminal liability for the non-execution by the perpetrator of the obligation to keep the victim alive.
