Romanian Journal of Pediatrics (Jun 2011)
BAZELE PATOGENICE ALE TRATAMENTULUI MEDICAMENTOS ÎN ASTMUL BRONŞIC LA COPIL
Abstract
Infl amaţia cronică caracteristică astmului bronşic implică multiple componenete şi este orchestrată de numeroase tipuri celulare, în mod particular de mastocite, eozinofi le şi limfocitele CD4+, dar şi de celulele structurale ale căilor respiratorii. Activarea acestor celule conduce la eliberarea a peste 100 de mediatori proinfl amatori şi citokine, care determină edem, bronhoconstricţie, infi ltrare celulară, hipersecreţie de mucus, hiper-reactivitate bronşică (HRB) şi, nu în ultimul rând, remodelarea bronşică. Aceste modifi cări se exprimă clinic prin wheezing, dispnee şi tuse şi se asociază în mod caracteristic cu obstrucţia reversibilă a căilor respiratorii. Controlul infl amaţiei alergice în astm se obţine folosind corticosteroizi inhalatori (CSI) ca primă linie terapeutică, dar nu toţi pacienţii răspund, chiar şi atunci când sunt folosiţi în doze mari sau în combinaţie cu alte medicamente, inclusiv β2 agonişti cu durată lungă de acţiune şi/sau antileucotriene. Astfel de pacienţi au nevoie de terapie adiţională. În ultimii ani, pe măsură ce s-a înaintat în cunoaşterea patogeniei astmului, s-au dezvoltat câteva noi terapii antiinfl amatorii, cea mai avansată fi ind terapia cu Omalizumab (anticorpi antiIgE). Alte opţiuni terapeutice au ca target citokinele pro-infl amatorii sau celulele inflamatorii.
Keywords