Diacronia (Feb 2016)
Traducerea: între ce se poate traduce și ce trebuie tradus
Abstract
Pornind de la o tulburătoare interpretare a lui Jacques Derrida, studiul de față își propune să investigheze și încearcă să explice blocajul ce intervine în versiunile englezești, franceze și românești (semnate de Antoine Berman, Alexis Nouss, Steven Rendall, Catrinel Pleșu etc.) ale celebrului text al lui Walter Benjamin, Die Aufgabe des Übersetzers, atunci cînd traducătorii transpun în cele trei limbi țintă cele două citate cuprinse în acesta: un citat din Mallarmé, lăsat netradus de Benjamin însuși, și un altul, din Pannwitz. Într-un fel sau altul, ambele citate au o formă discursivă ce lasă să se întrevadă o sintaxă ce se abate deliberat de la normă, ca și cum ar fi deja niște „traduceri”. Analiza mai pune în evidență și comportamentul (cumva o dominantă a psihologiei traducătorilor?) celor ce au transpus textul benjaminian, comportament marcat de obsesia lizibilității văzută ca o trăsătură congenitală a oricărei traduceri, chiar și atunci cînd textul original nu tinde spre aceasta. De unde și dilema, dureroasă, legată de spinoasa chestiune a intenționalității textului (nu doar de tradus)...
Keywords
