RESPONSABILITATEA REDUSĂ ȘI STAREA EMOȚIONALĂ A SUBIECTULUI INFRACȚIUNILOR PREVĂZUTE LA art.146, 147 ȘI 156 DIN CODUL PENAL

Abstract

În cadrul articolului se stabilește conținutul criteriului medical și al citeriului juridic ale responsabilității reduse (art.231 CP RM). Sunt determinate similitudinile și diferențele dintre noțiunea „responsabilitate redusă”, pe de o parte, și noțiunile „responsabilitate” (art.22 CP RM) și „iresponsabilitate” (art.23 CP RM), pe de altă parte. Se concluzionează că responsabilitatea redusă nu este un tip nici al responsabilității în accepția art.22 CP RM, nici al iresponsabilității în accepția art.23 CP RM. Responsabilitatea redusă, ca și responsabilitatea și iresponsabilitatea, este un tip aparte de măsură a capacității persoanei de a-şi da seama de acţiunea sau inacţiunea sa ori de a o dirija. Se argumentează că expertul, bazându-se pe indicatori exclusiv medicali, în lipsa unor indicatori juridici, stabilește limitele de aplicare a art.231 CP RM, precum și delimitează responsabilitatea redusă de iresponsabilitate. Se demonstrează de ce este imperioasă prevederea, într-o normă de referință pentru art.231 CP RM, a listei limitative de tulburări psihice care atestă starea de responsabilitate redusă. Se arată că atât starea de afect (art.146 și 156 CP RM), cât și starea de tulburare fizică sau psihică, cu diminuarea discernă-mîntului, cauzată de naştere (art.147 CP RM), constituie cazuri speciale de responsabilitate redusă. Conform legii în vi-goare, stările consemnate în art.146, 147 și 156 CP RM nu intră sub incidența art.231 CP RM. Se argumentează de ce, la stabilirea pedepsei pentru infracțiunile prevăzute la art.146, 147 sau 156 CP RM, instanţa de judecată nu trebuie să rețină circumstanţa atenuantă prevăzută la lit.d) alin.(1) art.76 CP RM. Cuvinte-cheie: responsabilitate redusă, responsabilitate, iresponsabilitate, stare de afect, stare de tulburare fizică sau psihică, cu diminuarea discernământului, cauzată de naştere, circumstanță atenuantă.