Numele proprii în notele marginale dintr-o traducere românească a Vechiului Testament din secolul al XVII-lea (ms. 4389 B.A.R.)

Abstract

Primele traduceri ale Bibliei în limba română prezintă numeroase probleme în privința traducerii numelor proprii din textele sursă. Unele dintre acestea sînt rezolvate în text, altele pe marginea lui. În privința acestei clase nominale, glosele sau notele marginale dintr-un text manuscris din secolul al XVII-lea care conține a doua traducere integrală a Vechiului Testament în limba română (manuscrisul românesc nr. 4389 de la Biblioteca Academiei Române) privesc raportul textului tradus cu sursa principală (corectarea unor erori de traducere), cu sursele secundare (semnalarea unor realități denominative diferite de sursa principală) și cu norma lingvistică a textului tradus (adaptări morfologice sau lexicale, actualizări potrivit sistemului denominativ al limbii țintă). Ne propunem să urmărim specificul problemelor legate de transpunerea în limba română a onomasticii biblice pe baza tratamentului acesteia în notele marginale din textul amintit și să clarificăm, în măsura posibilului, pe baza informațiilor obținute, unele aspecte legate de sursele utilizate și de modul în care traducătorul se raportează la acestea.

Keywords

• vechea română literară
• text biblic
• traducere
• glose
• onomastică