IMPLICAŢII ALE ANTIBIOTERAPIEI ÎN INFECŢIA CU CLOSTRIDIUM DIFFICILE LA PACIENŢI SPITALIZAŢI ÎN JUDEŢUL DOLJ (ROMÂNIA)

Abstract

Obiective. Lucrarea urmăreşte rolul tratamentului antibiotic şi al factorilor favorizanţi independenţi de antibioterapie identificaţi în apariţia infecţiei cu Clostridium difficile (ICD) la cazurile spitalizate în judeţul Dolj. Material şi metodă. Au fost analizate 2 loturi de pacienţi: lotul ICD AB (178 cazuri de ICD care au primit tratament antibiotic) şi lotul ICD non AB (36 cazuri ICD care nu au primit tratament antibiotic) înregistrate în intervalul iulie 2014 – decembrie 2016. Rezultate. Antibioterapia a constituit un factor de risc semnificativ, înregistrat la 83,2% dintre cazuri. Clasele de antibiotice asociate cu apariţia ICD au fost cefalosporinele (73,5% din cazuri), chinolonele (24,2%), penicilinele (13,4%), tuberculostaticele (6,1%), carbapenemele (5,6%). Cazurile au provenit din secţii de chirurgie generală (25,2%), pneumoftiziologie (16,8%), terapie intensivă (13,5%), neurologie (12,1%), nefrologie (6,1%), ortopedie (6,1%), cardiologie (4,2%), chirurgie plastică (4,2%), urologie (3,7%). ICD non AB a înregistrat comparativ cu ICD AB un procent mai crescut în secţiile de terapie intensivă (30,6% versus 10,1%). Analiza comparativă a caracteristicilor pacienţilor cu ICD AB şi ICD non AB nu a evidenţiat diferenţe semnificative legate de vârstă, sex, intervalul între internare şi debutul simptomelor, chirurgia digestivă recentă sau administrarea medicaţiei antiacide. Concluzii. Antibioterapia este un factor de risc important pentru ICD, frecvent implicate fiind cefalosporinele şi chinolonele. În apariţia ICD la pacienţii fără expunere la antibiotice, un rol semnificativ au avut internarea în unitatea de terapie intensivă şi severitatea afecţiunilor subiacente.

Keywords

• clostridium difficile
• factori de risc
• antibiotice