CONCEPTUALIZAREA TERMENULUI DE DIASPORĂ: ASPECTE TEORETICO-METODOLOGICE

Abstract

În prezentul articol se caracterizează principalele abordări și definiții ale termenului de diasporă. Diaspora apare pe baza grupurilor etnice care locuiesc în afara statelor sale ”titulare”. Ea se caracterizează printr-o identitate multiplă; legături etnoculturale cu țara de reședință, dar și cu țara de origine; prezența instituțiilor sociale care asigură menținerea, dezvoltarea și funcționarea diasporei. Organizațiile diasporale (asociațiile culturale, parohiile bisericești) sunt astfel de instituții. Diaspora se instituționalizează prin activitatea colectivă ale membrilor săi. Se consideră diasporă, membri ai diasporei doar cei care în mod conștient își mențin legătura și contactele cu patria. Diaspora este o formațiune complexă și neomogenă. În afară de activiștii, care sunt „fața” diasporei, în componența ei mai intră și membrii pasivi, „tăcuți”, care asigură caracterul ei de masă. Diaspora reprezintă totalitatea membrilor din generații diferite, comuniunea cărora cu țara de origine poate varia (cetățenie, cunoașterea limbii, culturii, tradițiilor, activitatea socială, durata participării, etc.). Diaspora este compusă atât din persoane aflate permanent în străinătate, care dețin cetățenia țării de destinație, cât și din persoane care se află în țară temporar (migranții de muncă, studenții). Această diversitate și este izvorul reînnoirii și dezvoltării continue a diasporei. În știința contemporană există o mulțime de tipologii ale diasporilor moderne. Apelarea la diferite criterii a dat apariție multitudinii de materiale pentru caracterizarea și clasificarea diasporilor, crearea a unui profil mai exact al existenței și funcționării lor.

Keywords

• stat
• cetățenie
• țară de reședință
• diasporă
• tipologia diasporelor
• etnocultură
• identitate multiplă