Studia Universitatis Babeş-Bolyai. Philologia (Mar 2020)
OBSERVATIONS ON THE MORPHEMATIC STATUS AND ON THE PARSING OF THE ROMANIAN FINAL VOWEL –"Ă" IN COMMON NOUNS FORMED THROUGH MOTIONAL DERIVATION
Abstract
Observations on the Morphematic Status and on the Parsing of the Romanian Final Vowel –ă in Common Nouns Formed through Motional Derivation. This study represents the result of research on the morphology of the contemporary Romanian language and concerns the situations in which the final vowel –ă appears in the flexible lexical-grammatical classes specific to this language system. It focuses, in particular, on primary common nouns and on common nouns formed through motional derivation. In all of these cases, the morphematic category of –ă has been determined. As regards the nouns obtained through motional derivation, in order to ensure the compatibility between its morphematic status and the parsing of the lexemes in which the final vowel –ă appears, only one of three possible parsing versions has been chosen as valid. In the case of the other two, the ones “not accepted”, their “procedural errors” have been highlighted. This study has proved that, in the class of common nouns, there are two instances of motional derivation in which -ă appears at the end of the lexemes, bearing the common name of a lexical-grammatical morpheme: when this speech segment is both a derivational suffix and a desinence-flective, coinciding with both throughout its entire length; when the same speech segment is both an allomorph of the derivational suffix and a desinence-flective, coinciding only with the flective throughout its entire length. Thus, in these contexts, by simultaneously focusing on the morphematic status and on parsing, we have reached the conclusion that: at the level of the name, the final -ă plays a cumulative role, as it cumulates two opposable types of content, namely lexical and grammatical, while at the speech level, it plays a decumulative role, the final vowel -ă being forced to occur in both positions in parsing: to the left, next to the root, as a motionally derived suffix, and to the right, as a desinence-flective, so as to do justice to this name. REZUMAT. Observaţii asupra statutului morfematic şi a segmentării grafice în arbore ale lui –ă final românesc în contextul substantivelor comune derivate moţional. Lucrarea de faţă reprezintă rezultatele unei cercetări de morfologie a limbii române contemporane şi vizează situaţiile în care –ă final apare în clasele lexico-gramaticale flexibile specifice acestui sistem lingvistic, cu privire specială asupra substantivelor comune primare şi derivate moţional. În toate aceste situaţii, ca note comune, s-a stabilit încadrarea morfematică a lui –ă final, iar, în ceea ce priveşte substantivele derivate moţional, în vederea respectării unei compatibilităţi între statutul morfematic al acestuia şi segmentarea grafică în arbore a lexemelor în care apare, s-a ales, ca validă, doar o variantă de segmentare dintre trei posibile, în cazul celor „neacceptate”, invocându-se şi „viciile de analiză”. S-a dovedit că, în clasa substantivelor comune, există două situaţii ale derivării moţionale în care -ă apare la finalul lexemelor, purtând denumirea comună de morfem lexico-gramatical: atunci când acest segment de expresie este şi sufix derivativ, şi flectiv de tip desinenţă, coincizând în toată lungimea sa cu ambele; atunci când acelaşi segment de expresie este şi un alomorf al sufixului derivativ, şi flectiv de tip desinenţă, coincizând în toată lungimea sa numai cu flectivul. Astfel, în aceste contexte, urmărind simultan statutul morfematic şi segmentarea grafică în arbore, s-a conchis că, în planul denumirii, -ă final are rol cumulant, deoarece cumulează două tipuri opozabile de conţinut, lexical şi gramatical, iar, în planul expresiei, are rol decumulant, -ă final fiind nevoit să apară deopotrivă pe ambele poziţii în cadrul segmentării grafice: în stânga, alături de rădăcină, ca sufix derivativ moţional, în dreapta, ca flectiv de tip desinenţă tocmai pentru a respecta această denumire. Cuvinte-cheie: statut morfematic, derivare moţională, morfem lexico-gramatical, segmentare grafică, sufix derivativ, flectiv, rădăcină, radical.
Keywords
