MOTIVAŢIA ÎN CONTEXTUL ÎNVĂŢĂRII AUTOREGLATE

Abstract

În articol este abordată motivaţia învăţării academice din perspectiva paradigmei învăţării autoreglate. Autoreglarea la nivelul motivaţiei traversează toate fazele definitorii pentru autoreglare şi se realizează prin mecanisme anticipative şi retrospective. Anticiparea rezultatelor (expectanţele individului) determină fixarea scopurilor şi planificarea acţiunilor iminente atingerii acestor scopuri, iar mecanismele retrospective (prin atribuiri cauzale/locul controlului, perceperea performanţei trecute, încrederea şi stima de sine) determină ajustarea standardelor personale. Dintre constructe motivaţionale relevante autoreglării sunt examinate scopurile ca motivatori cognitivi şi automoti- varea ca cea mai bună formă a motivaţiei. Partea aplicativă a materialului se regăseşte în direcţii strategice şi în demersuri acţional-valorice de motivare şi automotivare. Cuvinte-cheie: învăţare autoreglată, autoreglare academică, motivaţie, automotivare, strategii motivaţionale.