La capătul îndepărtat al diacroniei: spirala evolutivă a apariției limbajului. O teorie

Abstract

Între eforturile analitice care urmăresc asiduu chestiunea apariției limbajului articulat și, eventual, a formării mecanismului cerebral care l-a făcut posibil, ipoteza sistemului oglindă elaborată de Michael A. Arbib este una foarte bine articulată, grație abordării interdisciplinare. Articolul de față scoate în evidență cîteva elemente cruciale din procesul elaborării ei și îi expune esența: 1. nu există o gramatică universală înnăscută; 2. starea propice limbii este multimodală – a evoluat ca sistem multimodal manual/facial/vocal, în trepte: a) la bază, protosemnul (protolimbaj gestual, cu un repertoriu deschis de semne); b) apoi, protovorbirea (protolimbaj vocalizat), care a pus la dispoziție „masa neurală critică” grație căreia c) limbajul s-a dezvoltat din protolimbaj, ca rezultat al inovațiilor culturale; 3. mecanismele cerebrale care susțin limbajul au evoluat deasupra unui mecanism primitiv pre-hominid fără legătură, inițial, cu comunicarea; acesta, i.e. sistemul oglindă responsabil de apucare, a oferit fundamentul evolutiv pentru paritatea lingvistică.

Keywords

• neurolingvistică
• neuroni oglindă
• ipoteza sistemului oglindă
• formarea limbilor