Romanian Journal of Infectious Diseases (Jun 2019)

MANAGEMENTUL PACIENTULUI CONSUMATOR DE DROGURI INTRAVENOASE CU ENDOCARDITĂ INFECŢIOASĂ PE CORD DREPT

  • Cosmina Gabriela Tănase,
  • Mihnea Casian,
  • Daniela Elena Căldăraru,
  • Ana Maria Rădulescu,
  • Georgiana Tene,
  • Violeta Melinte

DOI
https://doi.org/10.37897/RJID.2019.2.6
Journal volume & issue
Vol. 22, no. 2
pp. 91 – 95

Abstract

Read online

Introducere. Endocardita infecţioasă pe cord drept (EICD) beneficiază de o menţiune specială în cel mai recent ghid de management al endocarditei infecţoase (EI) al Societăţii Europene de Cardiologie (ESC), prin prisma particularităţilor de epidemiologie, prognostic, complicaţii, management medical şi chirurgical pe care le prezintă (1). Principalul factor de risc pentru dezvoltarea EICD este reprezentat de consumul de droguri intravenoase, comportament ce explică, totodată, creşterea incidenţei EICD în ţările dezvoltate, în rândul populaţiei tinere (2,6). Materiale şi metodă. Prezentăm cazul unui pacient în vârstă de 25 de ani, consumator de droguri intravenoase (CDI), care se internează în Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale „Dr. Victor Babeş“ pentru astenie marcată, febră şi artralgii generalizate, debutate la scurt timp după autoadministrarea de heroină intravenos. Prezentarea clinică sugestivă pentru sepsis şi indice crescut de suspiciune pentru EICD au ghidat investigaţiile paraclinice ulterioare şi terapia antibiotică empirică. Rezultate. Diagnosticul pozitiv de sepsis a fost stabilit odată cu pozitivarea primei hemoculturi pentru Staphylococcus aureus meticilino-sensibil, în asociere cu un scor SOFA de 4 puncte, iar confirmarea diagnosticului de EICD a venit odată cu descrierea ecocardiografică a existenţei de vegetaţii la nivelul valvei tricuspide, iniţial însumându-se 1 criteriu Duke major şi 3 minore. Evoluţia lent favorabilă a pacientului, dezvoltarea insuficienţei severe de valvă tricuspidă, persistenţa infecţiei sub antibioterapie şi riscul emboligen crescut calificau pacientul pentru intervenţia chirurgicală cu scop de înlăturare a focarului infecţios şi restaurare a funcţionalităţii aparatului valvular. Concluzii. În cazul pacientului nostru, acelaşi comportament generator al patologiei, CDI, a determinat şi temporizarea intervenţiei chirurgicale, în condiţii de stabilitate hemodinamică, până la menţinerea unui sevraj de durată la heroină. Pacientul a solicitat externarea la cerere înainte de finalizarea curei antibiotice, reiterând prin aceasta necesitatea abordării EI la CDI de rutină într-o echipă multidisciplinară, care să includă medic infecţionist, cardiolog, chirurg cardiovascular, psiholog, psihiatru şi grupuri de suport, atât pentru creşterea aderenţei la tratament, cât şi pentru scăderea morbidităţii şi mortalităţii de toate cauzele, a riscului de recurenţă a EI şi a reluării CDI.

Keywords