Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei: Ştiinţe Medicale (Nov 2019)
Particularitățile epidemiologice și pertinențele diagnostice ale leucemiilor și limfoamelor maligne.
Abstract
Limfoamele maligne și neoplaziile mieloproliferative se consideră cele mai frecvente entități nozologice în structura morbidității prin hemopatii maligne, avînd în stadiile și fazele avansate o evoluție severă și prognostic rezervat. La nivel mondial incidența limfoamelor non-Hodgkin a crescut între anii 2006 – 2016 cu 45% pînă la 461000 cazuri. Între anii 2006 - 2016 incidența leucemiilor a crescut cu 26% de la 370000 pînă la 467000 cazuri. Numărul de cazuri cu hemopatii maligne diagnosticați primar și luați la evidență în IMSP Institutul Oncologic în anii 2016, 2017 și 2018 s-a cifrat la 725, 802 și 613, incidența (cazuri noi la 100000 de populație) fiind respectiv 17,6, 19,5 și 14,6. În anul 2018 limfomul Hodgkin (C81) a fost diagnosticat în 63 (10,3%) cazuri, limfoamele non-Hodgkin (C82-C85; C88, С96) – în 210 (34,3%), mielomul multiplu și tumori cu celule plasmocitare (C90) – în 59 (9,6%), leucemiile limfoide (C91) – în 92 (15,0%), leucemiile mieloide (C92) – în 90 (14,7%), alte leucemii (C93 – C95) – în 99 (16,1%). Din totalitatea de pacienți cu limfomul Hodgkin au prevalat cei din mediul urban. În limfoamele non-Hodgkin nu a fost observată diferența numerică semnificativă în stratificarea pacienților după criteriul urban/rural. Cea mai frecventă cauză de diagnosticare tardivă a fost adresarea întârziată a pacienților la medicul de familie (86,8%).
