Diacronia (Apr 2018)
„Au greșit” în Iv, 4, 11; de ce nu și în Pv, 30, 30? Implicit, despre limite filologice și acceptarea lor
Abstract
Existența termenului furnicoleu (gr. μυρμηκολέων) în Iov, 4, 11, în textul biblic de tradiție ortodoxă, pe linia neabătută a LXX, a părut în răstimpuri bizară și a intrigat în suficientă măsură încît să fie abordată ca problemă textologică în cîteva articole și studii, unele dintre ele ample și bine documentate, în ultimul secol. Concluzia acestora este că ne aflăm în fața unei simple greșeli de traducere: traducătorul evreu elenizat al LXX a ratat echivalentul ebr. ַׁל ֭י ִש (layish [lah’-yish]) ‘un leu’ din secvența originară a povestirii ebraice a lui Iov, producînd în schimb un termen singular în textul sacru, obscur. Redeschizînd chestiunea, studiul de față propune, pe baza unor argumente și analogii de natură lingvistică, o altă lecțiune decît cele care au fost presupuse, îndeobște, pentru gr. μυρμηκολέων, care exclude aflarea în eroare a vechiului traducător. Mai mult decît atît însă, prin critica și rezervele pe care le formulează față de soluțiile precedente și față de raționamentele care au dus la ele, studiul reamintește de necesitatea aplicării unor judecăți și cîntăriri lucide ale argumentelor ce par a favoriza o anumită poziție într-un demers de natură filologică.
Keywords
