Un arboret cu duglas verde (Pseudotsuga menziesii (Mirbel) Franco) și molid de Sitka (Picea sitchensis (Bong.) Carr.) din Ocolul silvic Obștea Săliște (Vâlcea)

Abstract

Articolul prezintă rezultatele unui exercițiu de inventariere pe scară mică, realizat într-un arboret (u.a. 34B, U.P. I Săliște, Ocolul silvic Obștea Săliște) care include duglas verde (DF) și molid de Sitka (MOS, specie exotică utilizată foarte rar în România), instalat prin plantare (1,5 x 1,5 m) în anul 1962 în completarea regenerării naturale a fagului. La 60 de ani, duglasul se comportă mai bine decât molidul de Sitka în sens biometric, iar cele mai relevante caracteristici ale celor două specii sunt după cum urmează: - diametrul de bază maxim: 67,1 cm (DU) și 37,7 cm (MOS); - diametrul mediu al suprafeței de bază dg: 41,81 cm (DU) și 27,43 cm (MOS); - înălțimea maximă: 39,5 m (DU) și 30,5 m (MOS); - înălțimea corespunzătoare lui dg: 32,00 m (DU) și 24,95 m (MOS); - indicele de zveltețe mediu: 84 (DU) și 90 (MOS); - diametrul mediu al coroanei: 462 cm (DU) și 361 cm (MOS); - ambele specii prezintă un elagaj natural imperfect, ca și în alte culturi instalate în întreaga Europă. Duglasul verde s-a adaptat la condițiile locale ca și în alte părți din România, unde se întâlnește pe cca 12.700 ha, și prezintă un potențial ridicat de producție de lemn. Molidul de Sitka a fost capabil să supraviețuiască în condiții locale dificile (spre exemplu, altitudine mare, climat temperat-continental, foarte diferit de cel oceanic din arealul natural și de pe coastele nordice și vestice ale Europei), fără a produce la fel de mult lemn ca în alte țări europene gen Marea Britanie și Irlanda.

Keywords

• duglas verde, molid de sitka, caracteristici biometrice, corelații