DIDACTOGENIA CA FACTOR DE PATOLOGIZARE A CAPACITAȚII DE INVAȚARE (elemente pentru o meta-analiză a fenomenului de eșec școlar)

Abstract

Didactogenia constituie un indicator expresiv al dezadaptării școlare. De îndată ce-și face apariția, ca urmare a greșelilor de comunicare comise - voluntar sau involuntar – de către cadrele didactice, ea pune presiuni nedorite pe discipolii acestora, dezorganizându-le toată activitatea și toate tipurile de relații. Întrucât, prin energiile pernicioase pe care le posedă, fenomenul avut în vedere dezorganizează procesul de instruire, punând sub semnul îndoielii buna desfășurare a acestuia, este de la sine înțeles că îngrijorările care se impun într-un asemenea caz trebuie să vizeze – mai întâi de toate și în mod special – capacitatea de învățare a școlarilor sau, mai exact, modul și măsura în care tipul vizat de capacitate este supus erodării. Datele de care dispunem – ne referim atât la constatările pe care am reușit să le extragem din literatura de specialitate, cât și la propriile observații legate de ținuta comportamentală inadecvată a cadrelor didactice - arată că, ad extremum, infl uența nefastă pe care didactogenia, în calitatea ei de factor patologizant, o exercită asupra capacității de a învăța își găsește expresie în cel puțin trei ipostaze de factură fenomenologică: (I) apariția retardului școlar, (II) diminuarea capacității de procesare a informațiilor și (III) dereglarea motivației pentru învățare.

Keywords

• didactogenie
• retard școlar
• retrapaj
• insucces școlar
• obose ală
• surmenaj
• demotivare