SINDROMUL MÜNCHAUSEN – O PROBLEMA DE ETICĂ MEDICALĂ?

Abstract

„Dezordinile nefireşti, artificiale, contrafăcute“ (“Factitious disorder”), precum sindromul Münchausen (SM) şi sindromul Münchausen prin transfer (by proxy) (SMBP) reprezintă tulburări mentale severe în care o persoană încearcă să-i convingă pe cei din jur că ea sau persoana aflată în îngrijirea sa este bolnavă, fără scopul obţinerii unor beneficii. Pacienţii cu afecţiuni de tipul SM sau SMBP pot naşte o serie de controverse şi contestări începând de la simpla întrebare legată de statutul de pacient până la probleme legate de confidenţialitate, intimitate, malpraxis sau participarea personalului medical la suferinţa pacientului. Recunoaşterea fenomenului de simulare depinde mult de experienţa medicului, dar existenţa unor elemente de orientare şi a unor caractere de personalitate ale pacienţilor sau părinţilor sunt importante. Numeroase probleme de etică şi deontologie medicală se ridică în diagnosticarea, evoluţia şi tratamentul acestor sindroame, multe devenind obiectul unor litigii medicale sau juridice. Problema este mult mai delicată şi implicată de consecinţe în ceea ce priveşte protecţia copilului în cazul SMBP, considerată singura formă letală, extrem de complexă de maltratare şi abuz. Problemele etice, medicale şi deontologice sunt diferite în cele două tipuri de afecţiuni, dar implicarea şi participarea personalului medical la perpetuarea simptomatologiei este un caracter comun, mult dezbătut. În ciuda controverselor, multe dintre aceste probleme rămân nerezolvate şi nici nu există ghiduri clare astfel ca medicul să poată da un răspuns adecvat în astfel de situaţii.

Keywords

• münchausen prin transfer
• copil
• etică