RISCURI ŞI BENEFICII ALE TERAPIEI CU METILXANTINE – STUDIU DE CAZ

Abstract

Introducere. Apnea de prematuritate (AOP), tulburare de dezvoltare a controlului respirator, este prezentă la aproximativ 80% dintre sugarii cu greutate extrem de mică la naştere (ELBW). În cazul în care se prelungeşte, poate cauza hipoxemie şi scăderea debitului cardiac, însoţite de compromiterea dezvoltării neurlogice ulterioare. Material şi metodă. Studiul retrospectiv realizat într-o unitate de terapie intensivă neonatală regională de gradul III, a încercat să evalueze experienţa noastră în administrarea de metilxantine pentru episoade recurente de apnee, fi ind vorba despre 84 de nou-născuţi prematuri cu vârstă gestaţională < 32 de săptămâni şi greutate la naştere < 1.500 g. Rezultate. Doza medie de întreţinere a fost de 5 mg/kg/zi pentru citratul de cafeină, şi 3 mg /kg/zi pentru teofi lină. Nu a fost sesizată nici o diferenţă în rata medie de apnee între grupul tratat cu cafeină şi cel cu teofi lină după o săptămână de tratament, ambele având nevoi similare de presiune pozitivă continuă la nivelul căilor respiratorii şi cerinţe suplimentare similare de oxigen. Efectele adverse, precum tahicardia, intoleranţa alimentară şi stagnarea în greutate, care să determine modifi cări ale dozei, au fost mai rare în rândul grupului tratat cu cofeină. Concluzii. Vârstele postmenstruale mai mici (< 28,2 săptămâni) au fost asociate cu o nevoie crescută de metilxantine, ajustări ale dozelor în funcţie de greutate şi administrarea de bolusuri, datorită faptului că aceşti copii au necesitat perioade mai lungi lungi de terapie. Deşi ambele metilxantine sunt la fel de efi ciente în tratarea apneei de prematuritate, citratul de cafeină a fost medicamentul preferat, având în vedere marja terapeutică largă, şi incidenţa mai scăzută a efectelor adverse.

Keywords

• apnee de prematuritate
• metilxantine
• efecte adverse