ABORDĂRI METODOLOGICE ÎN STUDIUL STRESULUI HIDRIC LA PLANTE

Abstract

Seceta afectează semnificativ creșterea și dezvoltarea plantelor, având un impact negativ asupra productivității culturilor și, respectiv, asupra securității alimentare la nivel mondial. Pentru a prezice răspunsul culturilor agricole la încălzirea globală ulterioară și deficitul de apă și a elabora strategii eficiente de gestionare a riscurilor este nevoie să se înțeleagă, la diverse nivele de organizare, procesele care determină toleranța la mediile nefavorabile. În acest context este important de a folosi modele adecvate de inducere a stresului hidric și de evaluare a reacției de răspuns. Lucrarea prezintă o descriere succintă a abordărilor metodologice utilizate în studiile stresului hidric la plante (experiențe de câmp, sere, laborator; modele experimentale cu utilizarea diferitor tipuri de substraturi; metode distincte de inducere a deficitului de apă), reflectă particularitățile, avantajele și limitările acestora și pune în evidență importanța combinării și adaptării metodelor de analiză în funcție de specia studiată, de mediu și de obiectivele cercetării. Cuvinte-cheie: stres de secetă, stres hidric, toleranță la secetă, plante, tehnici experimentale, polietilenglicol (PEG), regim de irigare. DOI: https://doi.org/10.59295/sum1(171)2024_22