COPILUL CU AFECŢIUNI ONCOLOGICE ÎN TERAPIA INTENSIVĂ

Abstract

Progresele făcute în oncologie în decursul ultimilor ani au ameliorat considerabil prognosticul copiilor cu afecţiuni neoplazice. Ameliorarea supravieţuirii se însoţeşte însă de o creştere a riscului de complicaţii severe pentru care pacientul poate necesita îngrijiri în terapie intensivă. Scopul acestui studiu constă în evaluarea retrospectivă, într-o perioadă de 3 ani, a frecvenţei unor comorbidităţi care au determinat transferul bolnavilor din secţia de hemato-oncologie în cea de terapie intensivă. Lotul de studiu a cuprins 54 de copii (vârsta 9 luni-17 ani) reprezentând 1,2% din totalul inernărilor în hemato-oncologie în intervalul menţionat. Dintre hemopatiile maligne admise în terapie intensivă a predominat LAL (31% din cazuri). Insufi cienţa respiratorie a constituit principalul motiv de transfer (23 de cazuri – 42,5%), urmat de sepsis şi şoc (17 cazuri – 31,4%). Principalele tratamente specifi ce efectuate în terapie intensivă au fost oxigenoterapia (21 de cazuri), reechilibrarea hidroelectrolitică (9 cazuri) şi administrarea de agenţi inotropi tip Dopamină şi / sau Dobutamină (6 cazuri). Mortalitatea înregistrată la acest lot, în secţia de terapie intensivă a fost de 27,7%, fi ind mai mică pentru tumorile solide. Recunoaşterea precoce a semnelor de agravare şi internarea în terapie intensivă în timp util pot duce la îmbunătăţirea prognosticului, însă această decizie de transfer este delicată, la ea trebuind să participe medicul de terapie intensivă, hemato-oncologul, familia şi pacientul, când acesta este capabil.

Keywords

• neoplazie
• terapie intensivă
• copil