CONSOLIDAREA FRACTURILOR OASELOR PELVIENE ÎN OSTEOSINTEZĂ CU DISPOZITIV EXTERN

Abstract

Rezumat. Introducere. Vizualizarea procesului reparator al țesutului osos și interpretarea adecvată a semnelor radiologice în dinamică, permite supravegherea consolidării fracturilor oaselor pelvine și efectuarea corecției necesare. Scop. Analiza datelor radiologice ale consolidării fracturilor oaselor pelviene după osteosinteza bazinului cu dispozitiv extern pentru a determina posibilitatea corecţiei necesare şi perioada de fixare. Materiale și metode. Analizate datele tabloului clinic și radiologic al consolidării fracturilor pelviene în dinamică și rezultatele tratamentului la 207 pacienții politraumatizaţi. Toate cazurile sunt divizate în trei grupe, conform clasificării M. Tile. Rezultate: Analiza rezultatelor la distanţa ale tratamentului pacienților cu traumatisme pelvine a fost efectuată la 154(74,39%) pacienți, în perioada de la 1,5 la 16 ani după intervenție chirurgicală. Toți pacienții au prezentat consolidareacompletă a fracturilor de pelvis și oase lungi și recuperarea lor funcțională.Concluzii. Stabilizarea și corecţia leziunilor inelului pelvin cu dispozitiv de fixare externă este posibilă în aproape toate cazurile. Radiografia în dinamica oferă control asupra procesului de consolidare a oaselor pelviene și permite supravegherea conduitei.

Keywords

• pelvis
• fractură
• consolidare
• dispozitiv extern
• diagnosticarea radiologică