O perspectivă asupra lexicului comun latinei clasice și latinei vulgare

Abstract

Articolul are ca punct de plecare perspectiva diferită a latiniștilor și a romaniștilor asupra conceptului de ‘latină vulgară’, concretizată în polemica amicală dintre Pierre Flobert și Eugeniu Coșeriu. Avînd în vedere lexicul limbii latine, încercăm să arătăm o seamă de elemente comune între latina clasică și latina vulgară. În demersul nostru, am considerat, asemenea Mariei Iliescu, că viziunea diacronică asupra limbii trebuie să aibă în vedere suma istoriilor cuvintelor ce o compun. Spațiul restrîns al unui articol ne-a determinat să alegem un număr limitat de lexeme atestate în scris. Pe baza exemplelor excerptate din texte aparținînd unor epoci diferite ale literaturii latine (arhaică, clasică, tîrzie), de la autori clasici (Cicero, Vergilius etc.) și de la scriitori ale căror opere conțin elemente de limbă vorbită (Plautus, Petronius etc.), din lucrări cu un nivel ridicat de limbă (epopee, discurs, tratat etc.) și din texte cu mărci ale oralității (comedii, corespondență, predici), am putut observa evoluția semantică a unor termeni păstrați în limbile romanice. Concluzia noastră susține ideea de ‘limbă comună’, care explică existența în paralel a acelorași termeni (casa, pauimentum, caballus, formosus, uetulus, auricula, gula, bucca, manducare, incendere, draco) în latina clasică și în latina vulgară, fără diferențe notabile.

Keywords

• diacronie
• istoria limbii
• lexicologie istorică
• semantică istorică
• variantă literară