ACTUALITĂŢI ÎN ETIOPATOGENIA, EPIDEMIOLOGIA ŞI DIAGNOSTICUL INFECŢIEI CU CLOSTRIDIUM DIFFICILE

Abstract

Infecţia cu Clostridium difficile (ICD) este o cauză a gastroenteritei acute, cu potenţial de evoluţie severă către colită pseudomembranoasă, ileus şi megacolon toxic. Iniţial, ICD a fost considerată o infecţie nozocomială, dar au fost dovedite şi infecţii comunitare. Susceptibilitatea la ICD este crescută în următoarele condiţii: alterarea microbiotei intestinale după antibioterapie şi imunosupresoare, compromiterea barierelor mucoase după intervenţie chirurgicală, traumatism, proliferare tumorală, ischemie sau necroză, precum şi în cazul scăderii rezistenţei generale a organismului, cauzată de vârstă, alcoolism, diabet zaharat, neoplazii, imunosupresie, angiopatii. Îngrijorarea pentru apariţia unor noi epidemii de ICD se menţine ridicată, din cauza variabilităţii genetice bacteriene şi a rezistenţei sporilor în mediul extern. Diagnosticul ICD rămâne o provocare pentru clinicieni, bazându-se pe corelarea datelor clinice, epidemiologice şi a investigaţiilor complexe de laborator.

Keywords

• clostridium difficile
• toxine
• controlul infecţiei
• metode de diagnostic