CONCEPTUL TERMINOLOGIC AL RAPORTURILOR DE LOCAȚIUNE

Abstract

De la apariția primelor relații constituite cu ocazia folosirii temporare a bunului altuia, a fost necesară o claritate în privința termenului general ce ntitulează categoria raportului juridic prin care acestea se materializează, dar și a termenilor derivați ce ar intitula și unele varietăți ce decurg din acesta. Bunăoară, în sens juridic este nevoie de a delimita relațiile ce se constituie în legătură cu folosirea unui bun anume (teren) de cele ce se desfășoară în jurul faptului transmiterii unui bun cu titlu gratuit. Mai mult, dezvoltarea tuturor domeniilor vieții, a implicat cu sine și diversificarea felului folosirii diferitor categorii de bunuri. Așadar, astăzi instituția despre care vorbim este percepută aproape unanim ca și locațiune, un termen general ce face să se înțeleagă chestiunea folosirii bunului altuia. Însă, când obiectul înstrăinării folosinței este un teren agricol, atunci acest raport se numește de arendă, iar când se dă în folosință un bun oarecare cu titlu gratuit, raportul juridic se materializează în forma unui contract de comodat. Prin urmare, regimul juridic al diferitor varietăți a locațiunii începe a fi construit chiar începând cu intitularea raportului care se face perceput prin denumirea sa.

Keywords

• închiriere
• contract
• locațiune
• raport juridic
• terminologie.