TRATAMENTUL MINIM-INVAZIV AL HIDRONEFROZEI CONGENITALE LA COPIL

Abstract

Introducere. Tratamentul minim-invaziv al hidronefrozei congenitale la copil rămâne un subiect controversat, atât prin prisma momentului şi criteriilor operatorii, cât şi prin adresarea tehnicilor laparoscopice la sugar şi copilul mic. Material şi metodă. Studiul îşi propune analiza criteriilor operatorii ale unui lot de pacienţi operaţi laparoscopic pentru hidronefroză congenitală în perioada 2007-2015, în cadrul Clinicii de Chirurgie Pediatrică a Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „M.S. Curie“, Bucureşti. Rezultate. În lotul studiat, cel mai frecvent criteriu utilizat pentru indicaţia chirurgicală este dilataţia bazinetului peste 3 cm, urmat de alterarea (sub 50%) a grosimii parenchimului, alterarea funcţionalităţii renale sub 40% şi în final criteriile simptomatice – infecţiile urinare şi durerile colicative lombare. Atât dilataţia bazinetului cât şi grosimea parenchimului renal se corelează cu funcţia renală, corelaţia fiind mai puternică pentru grosimea parenchimului renal. Sugarii sub 1 an şi sub 10 kg au fost reprezentaţi în proporţie semnificativă (17,5% şi respectiv 22,5%) Concluzii. Vârsta mică (sub 1 an) şi greutatea redusă (sub 10 kg) a pacientului nu constituie un motiv de temporizare a tratamentului chirurgical. Pielectazia nu este specifică sindromului de joncţiune pielo-ureterală, poate apărea în absenţa unei obstrucţii şi nu prezintă întotdeauna o corelaţie puternică cu alterarea funcţiei renale. Elementele de bază în stabilirea conduitei terapeutice sunt: amploarea restructurărilor parenchimatoase renale, gradul afectării funcţiei renale şi simptomatologia clinică. Tratamentul laparoscopic este o soluţie chirurgicală care întruneşte toate avantajele minim-invazivităţii, aplicabilă copiilor şi sugarilor, indiferent de vârstă şi greutate.

Keywords

• pujo
• hidronefroză congenitală
• pieloplastie laparoscopică