Referinţe istorice ŞI NOŢIUNI GENERALE privind eroarea judiciară

Abstract

Eroarea este ideea greşită pe care o avem despre un lucru, sau mai precis credinţa în existenţa unei calităţi sau a unui fapt, relativ la un fapt juridic, calitate sau fapt care nu există în realitate. Eroarea în dreptul penal are înţelesul comprehensiv de greșeală şi de neștiință. Deci, greşeala sau comiterea fără voinţă a unei infracţiuni este mereu rezultatul ignoranţei fie de fapt, fie de drept. Eroarea nu trebuie confundată cu ignoranţa: prima este cunoştinţa greşită relativ la o faptă, pe când ignoranţa este lipsa cunoştinţei. Însă în dreptul penal ele se confundă, deoarece eroarea provine din ignoranţă. În dreptul penal eroarea de fapt constituie o scuză. De asemenea, în dreptul barbar era considerată ca scuză, iar în dreptul canonic şi dreptul Evului Mediu eroarea de fapt constituia o scuză numai atunci când nu provenea dintr-o vădită neglijenţă.

Keywords

• eroare
• legalitate
• normă
• proces
• infracțiune.