CLOSTRIDIUM DIFFICILE – ASPECTE ALE INFECŢIEI COMUNITARE ÎN JUDEŢUL DOLJ

Abstract

Infecţia cu Clostridium difficile (ICD), considerată mult timp ca o infecţie asociată spitalizării şi consumului de antibiotice, a înregistrat în ultimul deceniu o emergenţă a formelor comunitare. Obiective. Lucrarea urmăreşte particularităţi ale ICD cu debut comunitar în funcţie de originea comunitarăsau nosocomială a infecţiei. Material şi metodă. Studiu retrospectiv pe 3 ani (1 iulie 2014 – 30 iunie 2017) al fişelor de declarare a 767 cazuri confirmate cu ICD primare, spitalizate în unităţi medicale din judeţul Dolj (România). Au fost analizate 2 loturi de pacienţi cu debut comunitar al ICD: lotul ICDC cu origine comunitară a infecţiei şi lotul ICDNc cu origine nosocomială a infecţiei. Rezultate. Debutul ICD de tip comunitar a fost identificat la 453 de pacienţi (59,1% din total); dintre aceştia, 106 (23,4%) au avut origine comunitară (ICDC) şi 305 (67,3%) nosocomială (ICDNc). ICDC a crescut de la 4,3% (2014) la 17,9% (2017) din totalul ICD, cu o medie de 13,1% pentru perioada studiată. Comparativ cu infecţia dobândită în spital, pacienţii cu infecţie dobândită comunitar au fost mai tineri (mediana vârstei 57 ani vs. 65 ani), cu afectarea mai frecventă a sexului feminin (58,4 % vs 46,2%), expunere mai redusă la antibiotice (75,4% vs 85,9%), imunodepresie asociată (4,7% vs 18,6%) şi letalitate (0,9% vs 5,5%) mai scăzute. Concluzii. Epidemiologia ICD este dinamică, dimensiunea reală a infecţiei comunitare necesitând evaluare în continuare. ICDC trebuie luată în considerare în investigarea diareei comunitare chiar şi în absenţa factorilor de risc tradiţionali (spitalizare, vârsta înaintată, tratament antibiotic).

Keywords

• clostridium difficile
• infecţie comunitară
• epidemiologie