EXPLORAREA FRICII DIN PERSPECTIVĂ PSIHODRAMATICĂ

Abstract

Articolul reprezintă o încercare de a descrie fenomenul fricii din perspectivă psihodramatică. Este descifrată percepția fricii ca o componentă înnăscută a psihicului și ca un fenomen modelat de învățare, experiență și procesa- rea sa cognitivă, punctând foarte succint criteriile de clasificare a fricii. Sunt elucidați factorii care provoacă frica și anume activatorii congenitali, interiozarea socială a surselor de pericol și experiența personală, precum și reacțiile de evitare a fricii, în special evitarea experienței rușinii. Se precizează funcția adaptivă a fricii și cea de înțelegere a sinelui și a propriului tablou al lumii. Sunt delimitate fricile bazate pe o evaluare realistă a situațiilor și cele imagi- nare; dificultățile în identificarea cauzelor fricilor iluzorii și modalitățile de lucru cu acest gen de frici. Este reliefa- tă necesitatea interevențiilor psihoterapeutice în gestionarea acestei emoții și eliberarea de consecințele ei, oferind exemplu concret cum explorează psihodrama, prin jocul de rol, relațiile individului cu propria frică și conștientizarea cauzelor apariției ei. Toate acestea accentuează necesitatea efortului de dezvoltare a resurselor interne, a creativității și spontanietății, a abilității de a comunica și construi relații, a capacității de autoreglare operativă, care fac posibilă generarea soluțiilor în situații neobișnuite și extreme, pentru a face față provocărilor întru evitarea traumatizării psi- hice cauzate de diverse frici. Cuvinte-cheie: frică, emoție, psihodramă, psihoterapie. DOI: https://doi.org/10.59295/sum9(169)2024_38