Studia Universitatis Babeş-Bolyai. Philologia (Mar 2021)

BINÔMES ET POLYNÔMES DANS LA "CHANÇUN D’WILLAME"

  • Cristiana PAPAHAGI

DOI
https://doi.org/10.24193/subbphilo.2021.1.13
Journal volume & issue
Vol. 66, no. 1

Abstract

Read online

Binomials and Polynomials in the Chançun d’Willame. The paper explores binomial constructions (a common stylistic feature of all European medieval literatures) in the Old French epic poem Chançun d’Willame (c. 1200). It analyses the frequency, position, internal structure, and degree of variation of this figure in the poem’s two parts, and compares them to binomial constructions in the Song of Roland, and in romances from the same period. The paper shows that, at a micro-level, this stylistic figure is yet another feature distinguishing the two parts of the William poem. In the more archaïc part, binomials are rigid and formulaic, while in the more recent, romance-like part, they are flexible and creative. At the macro-level, binomial constructions are similarly used (often to achieve assonance) in this poem and in Roland, but differently in the romances. Binomials thus belong to the complex system of formal clues that characterise a medieval “genre”. REZUMAT. Construcții binomiale și polinomiale în Cântarea despre Guillaume. Articolul studiază construcțiile binomiale (o figură stilistică frecventă în toate literaturile europene medievale) în poemul epic francez Chançun d’Willame (circa 1200). Analiza urmărește frecvența, poziția în vers, structura internă și gradul de variație al acestei figuri de stil la nivelul întregului poem și separat în cele două părți constitutive ale acestuia, făcând și o comparație cu construcțiile binomiale din Cântarea lui Roland și din câteva romane din aceeași perioadă. Articolul demonstrează, la nivel micro, că această figură este un alt criteriu pentru a deosebi cele două părți ale textului despre Guillaume (în prima parte, arhaică, figura este folosită ca o „formulă”, pe când în partea a doua, mai modernă și influențată de roman, ea este mai flexibilă și creativă), iar la nivel macro, că binomialele și polinomialele din Guillaume și Roland se aseamănă ca formă și funcție textuală (în principal pentru asonanță), dar diferă de forma și funcția lor în romane. Astfel, construcțiile binomiale fac și ele parte din complexul sistem de indicii formale care constituie un „gen” literar medieval. Cuvinte-cheie: structură binară, construcție binomială, Cântarea despre Guillaume, chanson de geste, asonanță

Keywords