PROGNOZAREA LONGEVITĂȚII MOSTRELOR DIN COLECȚIA DE TOMATE (SOLANUM LYCOPERSICUM L.) PRIN UTILIZAREA TESTULUI DE ÎMBĂTRÂNIRE ACCELERATĂ A SEMINȚELOR ȘI DETERMINAREA POTENȚIALULUI LOR DE PĂSTRARE PENTRU CONSERVAREA EX SITU

Abstract

Articolul este dedicat analizei eficacității metodei de îmbătrânire accelerată (ÎA) a semințelor pentru evaluarea rezistenței mostrelor din colecția de tomate și determinării longevității acestora în timpul conservării ex situ în colecțiile active ale Băncii de gene vegetale. Utilizarea acestei metode, care constă în incubarea semințelor la tem- peratura și umiditatea aerului înalte, permite de a modela adecvat acțiunea factorilor nefavorabili ai mediului și a prognoza influența lor asupra rezistenței semințelor. După diferiți parametri morfo-fiziologici ai semințelor și germe- nilor (energia germinativă și capacitatea de germinare a semințelor, lungimea rădăcinițelor, biomasa uscată și proas- pătă a rădăcinițelor, scurgerea electroliților din semințe) a fost determinat potențialul de păstrare (PP) a semințelor pentru conservarea lor pe termen mediu, adică s-a efectuat gradarea după acest indice complex important. Rezultatele obținute demonstrează faptul că testul privind ÎA a semințelor permite a aprecia diferențele de rezistență între diverse soiuri ale speciilor valoroase de culturi agricole. Cuvinte-cheie: semințe, tomate, îmbătrânirea accelerată, energia germinativă, germinația, scurgerea electroliților, potențialul de păstrare. DOI: https://doi.org/10.59295/sum1(171)2023_08