Verbe derivate cu în–1 (îm–1). Abordări logico-semantice în texte vechi românești

Abstract

Lucrarea de față, înscrisă în cadrul morfologiei derivaționale, vizează analiza verbelor derivate cu în– (îm–), excerptate din texte vechi românești, din perspectivă logico-semantică.Pornind de la premisa că, indiferent de etapele unui idiom, există suficiente mijloace de redare a unor aspecte ce țin, în principiu, de creativitatea lexicală internă a limbii în cauză, este interesant de evidențiat modul în care se reflectă ‘schimbarea de stare’, în principalele texte vechi din româna literară. Grilele de analiză includ principiile semantic și morfologic—adaptate materialului nostru de lucru, constituit dintr-un corpus care cuprinde texte religioase și laice, datate din secolele al XVI-lea – al XVIII-lea.Demersul nostru a vizat diferite posibilități de exprimare a ‘transfomării’ concretizate în procesul evolutiv-dinamic, ținînd cont de raporturile categoriale autorizate între prefixul în– și bazele cărora li se atașează și de valorile conceptuale impuse de afixul menționat termenului derivat.

Keywords

• verb
• derivare
• schimbare de stare
• prefix
• vechea română literară
• diacronie