Modernizarea limbii române literare în concepția lui G. Ivănescu

Abstract

Studiul nostru prezintă sintetic principalele idei al lui G. Ivănescu cu privire la noțiunea de limbă literară, în general, și procesul de modernizare a ei, în mod special. Acest demers este o componentă a unei analize mai ample a concepției diacronice ivănesciene, pe care am întreprins‑o în ultimii ani. Ca urmare, conceptul de limbă literară este abordat aici dintr‑o perspectivă holistică, cea a întregii istorii a limbii române, căreia i se și subsumează, de altfel. De aceea, unele elemente ale limbii de cultură sînt raportate la istoria limbii vorbite și la principiile de cercetare a acesteia.Scopul pe care îl avem în vedere este cel de a evidenția originalitatea acestei concepții, divergente față de cea a școlii bucureștene, în contextul unui interes din ce în ce mai redus față de lingvistica diacronică, în favoarea celei sincronice. Ivănescu reușește să construiască o teorie lingvistică originală, bazată pe argumente de ordin istoric și socio‑lingvistic, ce aprofundează, completează și, uneori, chiar contrazice, concepțiile predecesorilor și contemporanilor săi.

Keywords

• dialect literar
• limbă literară
• modernizare
• text rotacizant