SINDROMUL METABOLIC LA COPII: FACTORI DE RISC, PARTICULARITĂȚI DE DIAGNOSTIC ȘI TRATAMENT

Abstract

Introducere: Prevalența sindromului metabolic la copii este în creștere, în paralel cu tendințele crescânde ale ratelor de obezitate, acest fapt impune necesitatea unui diagnostic cât mai precoce al factorilor de risc prin utilizarea unor biomarkeri non-invazivi. Scopul studiului: Estimarea factorilor de risc care contribuie la instalarea sindromului metabolic la copii, precum și a unor particularități de diagnostic și tratament.Material și metode: Rezultatele sunt obținute din proiectul de cercetare cu titlul ,, Aspecte evolutive ale sindromului metabolic la copii sub tratament cu inhibitorii lipazei gastrointestinale ”, cu cifrul 20.80009.8007.33, din cadrul Programului de stat 2020-2023, realizat în laboratorului științific de cardiologie pediatrică a IMSP Institutul de Cardiologie, Republica Moldova.În studiu au fost incluși 43 de copii cu vârsta 10-18 ani (lot general al cercetării), cu diagnosticul de sindrom metabolic (SM), estimat în conformitate cu criteriile IDF 2007. Raportul de gen a fost: 24 (55,8%) băieți și 19 (44,2%) fete. Lotul martor la constituit 50 de copii (normotensivi și normoponderali), de vârstă similară (a câte 25 copii (50% în fiecare categorie de vârstă) 26 (52%) băieți și 24 (48%) fetițe), fără anamneză heredo-familială agravată pe patologii cardiovasculare, obezitate și diabet zaharat tip II. În funcție de tratamentul primit pe lângă tratamentul nonfarmacologic copiii s-au divizat în 3 loturi: lotul I au primit IECA (inhibitorii enzimei de conversie a angiotenzinei), lotul II inhibitorii lipazei gastrointestinale (orlip), lotul III ECA și inhibitorii lipazei gastro-intestinale (orlip). Factorii de risc au fost evaluați conform unui chestionar special elaborat. Adipokinele serice (leptina, adiponectina) și TNF-α s-au apreciat prin metoda imunoenzimatica ELISA, hs-PCR prin metoda latex-imunoturbidimetrie, iar insulina serică metoda imunochimică cu detecție prin electrochemiluminiscență (ECLIA). Protocolul studiului a fost aprobat de către Comisia de Etică Medicală (proces verbal nr.2 din 20 februarie 2020). Rezultate: Majoritatea copiilor au fost sedentari, au avut o alimentație defectuoasă, precum și o anamneză heredocolaterală agravată prin hipertensiune arterială și obezitate. De asemenea, în familiile acestor copii s-au întâlnit mai mule nocivități: stres cronic (părinți divorțați, conflicte cu părinții, colegii de școală, profesorii etc.), precum și expuși fumatului pasiv. Nivelul seric al leptinei (35,4±2,61 vs 7,9±0,23 ng/ml; p<0.001), PCRhs (3,0±0,44 vs 0,2±0,01 mg/l; p<0.001) TNFα (9,1±0,43 vs 3,1±0,09 pg/ml; p<0.001) s-a înregistrat mai înalt, iar al adiponectinei (5,1±0,38 vs 11,0±0,33 µg/ml; p<0.001) mai mic la copiii cu sindrom metabolic, față de lotul martor. Indiferent de medicația administrată toate formulele de combinație medicamentoasă au contribuit la scăderea gradului de obezitate, valorilor tensionale, nivelului de grăsimi în sânge, precum și a valorilor de insulină serică la intervalul de 3 luni de la inițierea medicației. Concluzie: Cauzele sindromului metabolic la copii sunt multiple și implică interacțiuni între factorii genetici, de mediu (sedentarism, alimentație hipercalorică), hormonali și metabolici care duc, în final, la apariția condițiilor ce caracterizează acest sindrom. Hipoadiponectinemia, hiperleptinemia și creșterea serică a valorilor PCRhs și TNFα sugerea că aceste adipokine/citokine contribui la realizarea unei inflamații subclinice la copiii cu SM și, totodată, pot servi drept biomarkeri ai SM. În combinație cu o dietă redusă în calorii, exerciții fizice regulate și modificări comportamentale, tratamentul cu inhibitorii lipazei gastrointestinale poate contribui la scăderea gradului de obezitate și, respectiv, a hipertensiunii arteriale.

Keywords

• sindrom metabolic
• copii
• obezitate
• hipertensiune arterială
• factori de risc