Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei: Ştiinţe Medicale (Jul 2020)
Prognosticul pacienților cu tahiaritmii ventriculare tardive post-infarct
Abstract
Scop. Evaluarea mortalității și a factorilor care se asociază cu decesul la pacienții cu tahiaritmii ventriculare (TAV) dezvoltate tardiv (nu mai devreme decît 6 săptămâni) după infarct miocardic (IM) suportat. Material și metode. Lotul de studiu l-au alcătuit 90 de pacienți cu TAV dezvoltate tardiv (47,1±4,5 luni) post-infarct, vârsta medie 63,8±1,1 ani, 90% bărbați. Pacienții au fost urmăriți timp de patru ani, în medie 20,2±1,8 luni. Rezultate. Pe durata studiului au decedat 23,3% (21) subiecți. Cauzele de deces au fost: IM repetat în 45%, TAV/ moartea subită în 40%, insuficiența cardiacă în 10%, accidentul vascular cerebral în 5% cazuri. Pacienții decedați au avut FEVS mai scăzută (pII (p35% (log-rank 6,62 p=0,01). Analiza statistică discriminantă a stabilit cinci variabile (apartenența de sex, existența hipertensiunii arteriale, FEVS <35%, prezența undelor Q în ≥4 derivații la ECG, insuficiență cardiacă ≥III NYHA), care s-au asociază cu mortalitatea la pacienții cu TAV tardive post-infarct. Concluzii. Tahiaritmiile ventriculare se pot declanșa tardiv, inclusiv peste mulți ani, după un infarct miocardic suportat. Rata de deces la pacienții cu TAV tardive post-infarct este destul de înaltă. Următorii factori (sexul feminin, existența hipertensiunii arteriale, FEVS <35%, prezența undelor Q în ≥4 derivații la ECG, insuficiență cardiacă ≥III NYHA) s-au asociat cu mortalitatea la acești subiecți și ar putea fi considerați în evaluarea riscului la pacienții care au suportat episod de TAV post-infarct contribuind la optimizarea selectării persoanelor pentru implant de cardioverter-defibrilator cardiac.
